Să scap odată de nodul ăsta din piept mă strânge, mă lasă, mă mănâncă de vie nu e despre sindromul orezului, nici despre salmonella încrucișată uneori, nepăsarea e un fel de fațadă, ca să nu vezi că-mi pasă, fără să-mi doresc mai mult decât orice la unsprezece ani, când mă simțeam încă vie, am pierdut o bucată din mine, apoi încă una... fără să ajung pe vreo listă de așteptare, doar acolo de acolo altă viață, altă capcană cu colți de neguri, rânjind printre goluri o imagine ireală, o poveste iconară ca poemele lui L. în antract multe semne de întrebare, multe virgule – la întâmplare toate încărunțind înainte de vreme, fără frica de moarte, fără să-mi amintesc ce am pierdut, ce a mai rămas din mine Eli Gîlcescu 23 Februarie–8 Martie 2024, Toronto