Postări

Se afișează postări din februarie, 2024

Inevitabil

Să te dușmănească  și să nu te poți bizui pe ea. Eli Gîlcescu Februarie 2024, Toronto

Când nimeni nu mai vrea nimic din mine

Să scap odată de nodul ăsta din piept mă strânge, mă lasă, mă mănâncă de vie   nu e despre sindromul orezului, nici despre salmonella  încrucișată uneori, nepăsarea e un fel de fațadă, ca să nu vezi că-mi pasă, fără să-mi doresc mai mult decât orice la unsprezece ani, când mă simțeam încă vie, am pierdut o bucată din mine, apoi încă una...   fără să ajung pe vreo listă de așteptare, doar acolo de acolo altă viață, altă capcană cu colți de neguri, rânjind printre goluri o imagine ireală, o poveste iconară ca poemele lui L. în antract multe semne de întrebare, multe virgule – la întâmplare toate încărunțind înainte de vreme, fără frica de moarte, fără să-mi amintesc ce am pierdut, ce a mai rămas din mine   Eli Gîlcescu 23 Februarie–8 Martie 2024, Toronto