77 vremuri reci

sau  un cod premeditat Pășesc pe stradă, de parcă toată lumea este a mea. Zâmbesc în dreapta, în stânga; mă opresc și vreau să zâmbești și tu.  Uite, deunăzi, am văzut o mașină staționând în mijlocul străzii. Era deschis capacul de la canalizare. O pompă de control și desfundat lucra singură. Totul se dirija din interiorul mașinii. Azi, am zâmbit din nou.  Pentru că nu i-a chemat nimeni. Dar au lăsat semn bun.  Eli Gîlcescu 15-16 Aprilie, Burlington

Eclipsa totală photo credit LucIs    Sub albastrul frământat de nori    altfel nu ar fi primăvară    nici eclips ă totală de soare    nici diferența de fus orar – un fel de amețeală   ca și cum grăbit    încă o noapte    dimineață oricât de ciudat ar suna încep iar să visez   Eli Gîlcescu 8 Aprilie 2024, Burlington  

din ale mele toate zorile tot mai neajutorate fără îngerul păzitor de aer apă pământ   doar impulsuri din ce în ce mai rare îndeajuns de neajuns toată grijania mocnind în vene tot mai buimacă încolo-încoace  aproape mai îngăduitoare dinspre dimineți mai cu inimă – zori noi – aripă de libelulă și lumina lunii rătăcind la un loc printre liniști și pietre   cu ce of o mai țin în loc fără niciun semn fără singurul antidot un spectacol fără reguli după voia ei mă poate îngrozi, liniști   ciudat, n u toți oamenii rămân la fel după chiar dacă poartă aceeași cruce   numai cel ce vede și aude e pe cale să facă concesii neștiind cine va pierde cine va câștiga când nu voi mai fi   Eli Gîlcescu 1 Aprilie 2024, Burlington