Când toamna visează

în plină lună a castorului

cu totul în voia ei,

ca și cum ar închide ochii

și i-ar deschide peste... 50 de ani,

buimăcită de zâmbetul tău matinal,

de amiază,

priviri, nicidecum plictisite,

cu care învăluiai atât de cald,

fără stângăcii,

alt timp

potrivit

unei alte iubiri de du-te-vino

 

Eli Gîlcescu

© copyright 2024


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Parcă ar fi ziua aceea de minune

Când nimeni nu mai vrea nimic din mine

În prea multe cuvinte