De prea multe ori

și de fiecare dată când se tânguia

încet

ca suflarea unui vânt de vară

uneori

parcă ar avea atâtea de mărturisit

altor inimi

dimprejur

indiferent cât de mult timp a trecut

de când         

în mijlocul iernii

mă apăra

de acolo de unde e

n-aș putea spune cât...

poate atât cât trebuia

să trec peste orele de insomnie

mai mult sau mai puțin fatale

sau mai știi

 

peste întunericul unui preludiu rămas

foarte mult timp în urmă

 

Eli Gîlcescu

© copyright 2024