Să nu îmi ceri să uit

Întârzie un dor

la hotarele Amaradiei

de la Scrăzi până la Stejari, drept spre ponoare,

acolo unde dedițeii în somn de frunze

renasc noaptea de migdală peste

această pădure la locul ei

răbdătoare

 

Și ce greu le-a fost (n-ai de unde să știi),

când s-au îmbrăcat de sărbătoare

și au iertat totul

 

Eli Gîlcescu

© copyright 2024

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre inteligența artificială (AI), creativitate și viitorul umanității

String primăvăratic