Un Crăciun de râs de plâns

departe de casă

de zarva de dinainte și după

an de an

fără să țin minte

un gol tot gol rămâne

nenorocului din darul ciclopilor

de câte ori oasele mele strigă

o durere ca de trăsnet și fulger 

din ce parte

sfârșitul mai ușor

în noaptea de aur

ca într-un poem fără cuvinte

Eli Gîlcescu

© copyright 2024